De toate adunate

In jos

De toate adunate

Mesaj Scris de Mad Hatter la data de Vin Ian 14, 2011 4:47 am

buuun, ca sa nu deschid un topic diferit pt fiecare, imi voi aduna si posta toate porcarioarele si aberatiile aici. Incep cu ceva mai vechi si mai ruginit asa.



De ce cad frunzele?
De ce?
De ce?
De ce?
Cu totii punem aceasta intrebare si o repetam de nenumarate ori... De ce e cerul albastru? De ce trece timpul? De ce ne nastem, traim si murim?
De ce cad frunzele? De ce se desprind de ramurile protectoare? De ce seva dulce-amaruie a vietii nu mai curge prin ele?
Cad...cad...cad... Se pierd pe asfaltul rece si ud, printre gunoaiele ce le inghit, privind in sus spre tot ce au fost si nu vor mai fi niciodata. De ce se lasa distruse, putrezesc si dispar, ranite de talpi dure, de tocuri ascutite, de roti din cauciuc negru si murdar?
De ce cad frunzele, ca dorintele, ca visele, ca aspiratiile ce se pierd, sufocate in negura densa a indiferentei si neputintei?
De ce nu privim in jos niciodata? De ce calcam grabiti pe frunzele fara viata, pe visele zdrobite, pe inimile frante, fara sa ne dam seama ca ne afundam tot mai mult in dulcea otrava a pieirii? De ce e dureros de bine sa ne ducem existenta printre tot ce am distrus cu buna stiinta?!
Prea multe intrebari de raspunsul carora ne temem. Ne ingrozeste sa ne privim pe noi, asa cum suntem, cum am fost, in comparatie cu noi asa cum ar trebui sa fim. Asa ca, preferam sa inchidem ochii si asa obositi de prea multe culori, sa ne amortim simturile, sa ne prefacem ca nu stim nimic si continuam sa pasim pe frunzele cazute.
De ce noi nu putem sa modelam din vise frante, ca vantul din frunzele uscate, chipul timpului...?


_____________________________________

"The only difference between me and a madman is that I'm not mad."
"Take me, I am the drug; take me, I am hallucinogenic."


"But captain, to obey - just like that - for obedience's sake... without questioning... That's something only people like you do."
avatar
Mad Hatter
Moderator
Moderator

Mesaje : 7252
Data de inscriere : 09/01/2011
Mood It is better to conquer yourself than to win a thousand battles. Then the victory is yours. It cannot be taken from you, not by angels or by demons, heaven or hell.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Lunatic Asylum la data de Vin Ian 14, 2011 5:17 am

in sfarsit vad noi creatii de-ale tale. Pe cele doua forumuri unde ne-am intalnit am citit mii si mii de creatii, printre care si ale tale si dintre toti tu esti preferata mea. imi place mult stilul tau de a scrie, ai ceva aparte, nu pot explica ce, dar care ma atrage foarte mult.
cat de lectura asta, imi place, desi are un titlul simplu, banal la prima vedere, are un mesaj aparte. mi-a placut mult partea cand ai inceput cu "De ce nu privim in jos niciodata? ", cata dreptate, noi chiar daca sunt tristi sau cu moralul la pamant tot in sus privim, sa fim tari doar pentru noi.
ma rog, nu stau acum la filosofii si multe alte detalii, iti spun doar ca imi place mult inca o data si astept alte lecturi de la tine:)

_____________________________________

This hurricane is chasing us all underground.


*My Characters*
avatar
Lunatic Asylum
Founder
Founder

Mesaje : 30662
Data de inscriere : 07/01/2011
Varsta : 29
Mood I always seem to find myself fighting the law of equilibrium, the great leveling force that brings things to the mean and takes the 'cartoonishness' out of life. Perhaps I am doing a very unnatural thing. If Einstein were still alive I would ask him about it.

Vezi profilul utilizatorului http://orasul-intunecat.forumhit.ro/forum

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Mad Hatter la data de Sam Ian 15, 2011 8:41 am

danke schon!
stiu ca la mine mai greu cu noile creatii dar sunt sa spunem perfectionista si a naibi de lenesa asa ca pana scriu ceva dureaza si pana ma hotarasc ca merita sa fie arata cuiva dureaza si mai mult :)) oricum scriu o alta chestie acum, nu zic despre ce e vorba dar va fi ceva mai dur.

_____________________________________

"The only difference between me and a madman is that I'm not mad."
"Take me, I am the drug; take me, I am hallucinogenic."


"But captain, to obey - just like that - for obedience's sake... without questioning... That's something only people like you do."
avatar
Mad Hatter
Moderator
Moderator

Mesaje : 7252
Data de inscriere : 09/01/2011
Mood It is better to conquer yourself than to win a thousand battles. Then the victory is yours. It cannot be taken from you, not by angels or by demons, heaven or hell.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Rogue. la data de Sam Ian 15, 2011 8:50 am

foarte frumoasa proza <3
imi plac astea cu intrebari si sincer proza ta mi-a adus aminte de desenul acela animat cu familia "de ce" :">

_____________________________________


she is Katherine.
she loves to play games.
and she is sooo seductive.
avatar
Rogue.
Admin
Admin

Mesaje : 20857
Data de inscriere : 08/01/2011
Varsta : 23
Mood iritata in general. plina de energie tot timpul !

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Mad Hatter la data de Mar Ian 18, 2011 6:40 am

ok... am revenit nu cred ca pot sa descriu in vreun fel urmatoarea, sa'i zicem, proza.Oricum va avestizez ca e mai dura si nu stiu la ce fel de pareri sa ma astept.


Pantofi rosii




Avea un mers chinuit si obosit. Era doar o silueta fantomatica, o naluca, o tarfa obosita. Pantofii rosii ii striveau degetele imbatranite si chircite ca niste prune vechi. Contrastul dintre asfaltul gri, murdar si umed si pantofii ei rosii, dintr-un fel de catifea pretioasa, cu tocuri cui, foarte inalte si cu botul ascutit era, acum, inexistent. Incaltarile isi schimbasera culoarea din rosu intens, unii, din zilele de astazi, i-ar spune turbat, intr-un maroniu murdar si scarbos. Catifeaua se tocise, avand un aspect ieftin si ponosit. Tocurile erau singurele care mai aminteau de frumuseatea, eleganta si extravaganta pierdute…
Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri cum intrase in acea zi calduta de toamna tarzie, in buticul cochet din centrul orasului. Era inalta, dreapta, mandra, eleganta in jurul ei fiind acel aer de aristocrata de prima clasa. Era imbracata in pantaloni, ceva neobisnuit pentru acea perioada, ceva ce doar femeile indraznete, puternice si hotarate sa iasa in evidenta aveau curajul sa faca. Bluza larga si vaporoasa din matase rosie se revarsa peste bata bantalonilor de un gri inchis, cu talie inalta. Avea si un pardesiu lung, de asemenea gri, nu mi-am dat seama cat de lung era pentru ca il tinea pe bratul stang din cauza caldurii nefiresti de afara. La vederea acelor pantofi rosii, superbi, unicati si exagerat de scumpi orice alta pereche de papuci, pentru ea, disparuse.
Am chicotit amuzat cand am vazut-o cum isi dezlega, cu o nerabdare copilareasca, sireturile botinelor micute, din piele neagra si cum alerga desculta pana la raftul cu pantofii respectivi. I-a incaltat si i s-au potrivit perfect. Piciorul ei fin, alb, cu degetele ciudat de lunguiete si unghiile mici, foarte rosii a intrat in catifeaua scumpa ca si cum fusese croita doar pentru el.
Apoi a urmat dezastrul… Dezastrul ei nici macar nu poate fi numit dezastru si nimeni nu l-a obeservat. Dezastrul ei nu se potriveste cu sensul acestui cuvant, nu i-au disparut intr-un mod misterios parintii, nu si-a pierdut casa la Poker, nu a inselat-o sau parasit-o sotul si copilul nu I s-a nascut handicapat. Dezastrul in cazul ei inseamna declin. Decaderea ei nu a fost influentata de un El. Nu si-a gasit niciodata dragostea perfecta, sufletul pereche, feiricirea sublima sau alte porcarii copilaresti si idealiste in care nu a crezut niciodata. Pur si simplu, frumusetea a costat-o, spiritul liber a condamnat-o iar hotararea si curajul au distrus-o. A intrat in lume cu capul sus, pasind increzatoare, pantofii noi atragand toate privirile. Societatea nu a putut-o accepta. Ei au compromise-o ca femeie, au transformat-o intr-un gunoi uman, intr-o tarfa prost machiata. Si pentru ca ea si-a insusit titlul de curva a orasului, pentru ca l-a transformat intr-un rang de valoare, pentru ca tinerele o invidiau si isi doreau sa fie ca ea, ei au continuat. Au ingropat-o de vie, i-au innabusit creativitate, imaginatia, pofta de viata, i-au taiat aripile, i-au sfarmat telurile, dorintele, i-au picurat otrava in vene in timp ce ii infulecau trupul chinuit cu o perversitate inimaginabila. Au pedepsit-o pentru o greseala pe care nu a comis-o niciodata, au pedepsit-o pentru ca era libera, pentru ca nu se incadra in sabloanele lor invechite. Nu a fost niciodata vinovata decat pentru ca era ea, asa cum ei nu au fost niciodata vinovati de soarta ei. Legea nu i-a putut pedepsi pentru ca nimeni nu da dreptate unei domnisoara duhnind a alcool, care fredoneaza romante vulgare, careia rimelul i s-a scurs pe obraz si a carei rochie are un slit mult prea inalt.
Si-a pierdut stralucirea asa cum pantofii si-au pierdut culoarea… Nimeni nu a compatimit-o, nu a ajutat-o, nu a trezit in inimile trecatorilor decat dispret si scarba. Parintii o dau ca exemplu prost pentru fetitele sclifosite iar babele o barfesc cu ciuda. Nu si-o va aminti nimeni decat ca pe o scursura a societatii. Dar ce altceva e ea, decat o eroina anonima? A luptat pentru liberatate fara sa verse sange, fara sa tina discursuri marete, fara sa promita mai multi bani, hrana sau pamant. Dar societatea bolnva, putrezita a considerat ca ea va strica ordinea si va incerca sa iasa din mocirla plina de gandaci metamorfozati in oameni si nu i-a permis. I-au luat totul dar nu au reusit sa-i smulga din picioare pantofii rosii, care, desi ponositi inca atrag priviri.

_____________________________________

"The only difference between me and a madman is that I'm not mad."
"Take me, I am the drug; take me, I am hallucinogenic."


"But captain, to obey - just like that - for obedience's sake... without questioning... That's something only people like you do."
avatar
Mad Hatter
Moderator
Moderator

Mesaje : 7252
Data de inscriere : 09/01/2011
Mood It is better to conquer yourself than to win a thousand battles. Then the victory is yours. It cannot be taken from you, not by angels or by demons, heaven or hell.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Lunatic Asylum la data de Mar Ian 18, 2011 7:04 am

asa era si un film "omul cu un pantof rosu", frumos film. revenind la proza, foarte interesanta. chiar si astazi se crede ca numai tarfele poarta rosu, dar eu nu sunt de aceeasi parere. oricum pe scurt, ca sa nu stau iar la detalii poate fara rost, i love it! ai avut doua mici greseli de tastare, dar in rest scrii perfect, nici macar greseli de punctuatie sau ortografie.pur si simplu imi place cum scrii!

_____________________________________

This hurricane is chasing us all underground.


*My Characters*
avatar
Lunatic Asylum
Founder
Founder

Mesaje : 30662
Data de inscriere : 07/01/2011
Varsta : 29
Mood I always seem to find myself fighting the law of equilibrium, the great leveling force that brings things to the mean and takes the 'cartoonishness' out of life. Perhaps I am doing a very unnatural thing. If Einstein were still alive I would ask him about it.

Vezi profilul utilizatorului http://orasul-intunecat.forumhit.ro/forum

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Mad Hatter la data de Lun Ian 24, 2011 6:34 am

mda din pacate, oricum nu ma refeream doar la faptul ca femeile care poarta rosu sunt considerate curve, mai nou si violet, dar si la societatea bolnava care nu accepta diferentele sau persoanele libere, adica eu vad culoarea rosu ca pe un simbol.
Si eu am papuci rosii, ma rog nu pantofi pretiosi cu tocuri cui ci cizme si sandale cu platforma

inca ceva asa mai ciudatel

Drama in Frigider

Ma uit in el ca un prost intr-o carte scrisa intr-o nenorocita de limba moarta sau intr-un dialect asiatic. Ma enerveaza, ma enerveaza ca nu gasesc berea, singura bautura pe care ma lasai s-o beau acasa si acum singura bautura care m-ar putea scapa de imaginea ta imprimata pe creierul meu. Uite, e plin! E plin cu de toate. Am legume: broccoli si varza de bruxelles, rosii, cartraveti,toate stand frumos in setarul pentru legume. Am oua asezate dupa marime din cauza obsedantei tale griji pentru ordine si curatenie. Am mezeluri pline de chimicale aranjate la milimetru! Am branza si unt si margarina aia sintetica si iaurturi pline de arome si lapte si Pepsi. Si… si friptura! Puiul ala blestemat pe care l-ai facut acum patru seri, de care ai avut mai multa grija si caruia i-ai oferit mai multa atentie decat mie! De ce l-ai lasat in frigiderul meu? Cum as putea eu sa-l mananc fara tine? Cum as putea sa stau la masa mica din bucatarie, de langa fereastra prea mare, fara sa aud constant cum imi reprosezi ca n-am spalat vasele? Te-ai gandit macar o clipa ca de fiecare data cand deschid usa de un alb imaculat a frigiderului si vad inauntru toate alimentele aranjate exagerat de perfect amintirea ta imi navaleste in minte ca o armata incrancenata?! Nu pot sa le misc pentru ca tu ai depus atata efort ca sa le aranjezi, pentru ca inca sper ca ai sa te intorci si ai sa-mi reprosezi ca frigiderul nostru arata ca un cos de gunoi. Nu pot sa mananc puiul fript pentru ca e ca si cum te-as manca pe tine si nu pot sa beau pentru ca mi-ai ascuns berea in labirintul asta de alimente pline de E-uri. Am sa ma usuc si sunt tanar, frumos, puternic...
Te urasc! Te urasc friptura delicioasa! Imi aduci aminte de ea, pieptul ala apetisant acoperit cu pielea subtire si parpalita imi aminteste de sanii ei superbi si fermi, copanele pline, de coapsele ei atletice dar delicate, aripioarele inerte, de degetele tale lungi, fara pic de forta! Ai auzit iubito?! Ai auzit, ce jignire ti-am adus, te-am asemanat cu un pui fript! Cu un pui! Asta e razbunarea mea pentru ca ti-ai facut bagajele si ai disparut in noaptea aia incetosata fara sa-ti iei mult iubitul frigider sau macar friptura cu care semeni atat de bine!


E gol…atat de gol…murdar, mic si neingrijit. Ma uit in el si imi dau seama ca nu e frigiderul meu. Frigiderul meu perfect plin cu de toate… Ti l-am lasat tie, tie iubitule. Sper sa gasesti tot ce ai nevoie in el. Sper sa gusti friptura si sa te gandesti la mine, sa privesti pe fereastra mare din bucatarie, rupand cu dintii din pulpa puiului ca un animal si sa te bucuri ca nu mai are cine sa iti spuna ca nu speli niciodata vasele. Imi pare rau, dar a trebuit sa ascund berea ca sa nu te pierzi in ea. Sper ca nu esti prea suparat din cauza asta sau macar sper sa-ti treaca repede pentru ca suparat si nervos, oricum, stiu ca esti. Dar acum poti sa schimbi totul, poti sa pui branza la legume si legumele la oua. Poti sa faci ce vrei, esti liber, esti liber sa pui orice vrei, unde vrei. Nu mai sunt ca sa-ti spun ca avem cel mai urat frigider din oras, ca arata ca un cos de gunoi si ca tie nu-ti pasa. Nu mai sunt eu ca sa ne bagam amandoi o data capul in congelator si sa ne contrazicem incercand sa gasim punga inghetata cu ficat.
Aici…e atat de gol, atat de frig. Frigiderul nostru era mai cald, era mai prietenos si ma simteam atat de bine cautand in el cascavalul. Ar trebui sa-l umplu sa-l fac sa semene cu al nostru de acasa dar nu cred ca ar avea vreun rost. Al nostru e mult mai mare, mult mai curat si are toate scrisorile noastre de dragoste pe usa, toate dulcegariile si alinturile copilaresti… Mai stii? Mai stii, cand imi lasai biletul tau verde kaki, pentru ca asta era culoarea pe care ti-o alesesei, intrebandu-ma unde e bererea?…Si eu iti raspundeam prin biletul meu de un oranj orbitor si tu imi multumeai la fel, tot prin biletele pe frigider. Nu ne intalneam o zi intreaga dar stiam ca suntem impreuna, stiam ca ne iubim datorita tuturor scrisorelelor colorate! Frigiderul asta nu are decat un bilet. Ultimul tau bilet pe care l-am luat in graba inainte sa ies.
“ Iubito, frigiderul nostru e ca inima mea, un cos de gunoi unde tu iti arunci toate reprosurile si nemultumirile.”


Am reusit totusi sa zavorasc in sertarul de la biroul meu toate biletele de dragoste de pe usa frigiderului pentru ca imi sfasaiau inima de fiecare data cand le vedeam. Dar pe ultimul n-am putut nici macar sa-l ating.
“Iubitule, eu sunt gunoierul inimii tale care cauta zadarnic ceva cu care sa-si astampere foamea de dragostea ta."


deocamdata e singura "lucrare" despre dragoste si asa mai siropoasa.

_____________________________________

"The only difference between me and a madman is that I'm not mad."
"Take me, I am the drug; take me, I am hallucinogenic."


"But captain, to obey - just like that - for obedience's sake... without questioning... That's something only people like you do."
avatar
Mad Hatter
Moderator
Moderator

Mesaje : 7252
Data de inscriere : 09/01/2011
Mood It is better to conquer yourself than to win a thousand battles. Then the victory is yours. It cannot be taken from you, not by angels or by demons, heaven or hell.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Lunatic Asylum la data de Mar Ian 25, 2011 7:04 am

si una chiar foarte interesanta si reusita....mi-a placut super mult, atata iubire care se invarte in centrul unui frigider. ar fi fost frumos sa vedem ce se intampla in continuare, mai ales daca cei doi ar fi fost iar impreuna, dar c'est la vie. mi-a placut si sper sa mai vii cu ceva nou!

_____________________________________

This hurricane is chasing us all underground.


*My Characters*
avatar
Lunatic Asylum
Founder
Founder

Mesaje : 30662
Data de inscriere : 07/01/2011
Varsta : 29
Mood I always seem to find myself fighting the law of equilibrium, the great leveling force that brings things to the mean and takes the 'cartoonishness' out of life. Perhaps I am doing a very unnatural thing. If Einstein were still alive I would ask him about it.

Vezi profilul utilizatorului http://orasul-intunecat.forumhit.ro/forum

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Mad Hatter la data de Vin Ian 28, 2011 7:29 am

n'o sa fie o continuare, nu as sti cum sa o continui :))
oricum, ceva mai vechi acum, de fapt toate in afara de aia cu pantofii sunt mai vechi



Carnaval Venetian

Cutia muzicala continua sa cante…canta de o eternitate sau poate doar de cateva secunde sau poate de o eternitate de cateva secunde, dar timpul nu mai avea niciun sens, niciun inteles in acest univers imens si anost. Sunetele simple, repetate si dulci produse de mica cutie e tot ce o mai lega de lumea pe care o cunoscuse si o iubise odata, dar la care renuntase intr-o seara racoroasa si instelata undeva pe unul din romanticele poduri ale Venetiei. Fiecare nota, ce facea linistea apasatoare sa vribreze, parca ii infigea un pumnal in inima plapanda, bolanava si otravita. Venetia fusese raiul si iadul ei si toata viata pendulase intre agonie si extaz. Nu putea spune ca nu traise, ca nu pipaise macar cu o vaga si sfioasa atingere fiecare sentiment. Daca ar fi fost sa-si caracterizeze viata intr-un singur cuvant, acela nu ar fi fost un adjectiv, un adverb, nici macar un verb… Toata lumea ar fi asteptat un adjectiv ca “frumoasa”, “urata”, “minunata”, “jalnica”, “fericita”, “trista”. Dar singurul cuvant care ii venea in minte, atunci cand se gandea la viata ei, si care cuprindea si zavora in doar cateva litere toata existenta ei era “MASTI”. Masti…ai putea sa-ti caracterizezi viata cu acest cuvant? Ea putea si avea si de ce. Mereu fusese inconjurata de masti.... Iubea si ura, in acelasi timp, mastile venetiene care se mulau pe chipurile angelic de hidoase ale domnisoarelor cu talii subtiate fortat si artificial de corsete. Mastile inundau camerele mari de bal si dansau gratioase de parca ele ar fi condus si nu cei ce le purtau. Si… de fapt chiar ele conduceau, ele isi alegeau partenerii de dans, pentru ca ochii oamenilor nu puteau strapunge stralucirea si frumusetea mastii din fata lor, pentru a putea observa adevaratul chip al celui care o purta. Stia ca atunci cand muzica se va opri, totul va disparea si nimic din ce a trait, a visat sau dorit nu o va mai putea atinge. Nicio masca din exterior sau interior nu o va mai putea insela. Prin minte ii mai alergara pentru cateva clipe toate mastile tuturor persoanelor pe care le intalnise vreodata apoi ii aparura in minte mastile proprii, cele pe care nu le mai putea controla,la care nu mai putea renunta pentru ca erau de mult contopite cu sufletul ei… Muzica tace, linistea o inconjoara, smulgand din mintea si inima ei, pe rand, unul cate unul, una cate una, fiecare amintire, fiecare gand, fiecare vis, fiecare dorinta si in final fiecare masca venetiana misterioasa si eleganta.

_____________________________________

"The only difference between me and a madman is that I'm not mad."
"Take me, I am the drug; take me, I am hallucinogenic."


"But captain, to obey - just like that - for obedience's sake... without questioning... That's something only people like you do."
avatar
Mad Hatter
Moderator
Moderator

Mesaje : 7252
Data de inscriere : 09/01/2011
Mood It is better to conquer yourself than to win a thousand battles. Then the victory is yours. It cannot be taken from you, not by angels or by demons, heaven or hell.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Lunatic Asylum la data de Lun Ian 31, 2011 10:18 am

sincer, asta mi-a placut foarte mult. atat de mult incat nu am ce comenta. bravo, felicitarile mele:) mi-a placut mult ideea ca viata poate fi caracterizata cu o masca. este adevarat si asta!

_____________________________________

This hurricane is chasing us all underground.


*My Characters*
avatar
Lunatic Asylum
Founder
Founder

Mesaje : 30662
Data de inscriere : 07/01/2011
Varsta : 29
Mood I always seem to find myself fighting the law of equilibrium, the great leveling force that brings things to the mean and takes the 'cartoonishness' out of life. Perhaps I am doing a very unnatural thing. If Einstein were still alive I would ask him about it.

Vezi profilul utilizatorului http://orasul-intunecat.forumhit.ro/forum

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Mad Hatter la data de Joi Feb 10, 2011 10:17 pm

ma bucur ca ti'a place
inca o ciudatenie, daca se mai oboseste cineva s'o citeasca sa lase si o parere


Un titlu nu ar avea rost

Cum spuneam, un titlu nu ar avea rost, nu ar cuprinde nimic din urmatoarele randuri pentru ca ele vorbesc despre nimic. Nimic… si singuratate. Dar nu singuratatea ingrozitoare la care ne gandim fiecare si nici la nimicul gol, inspaimantator ci la o singuratate si un nimic acceptabile, chiar placute.
Emilia, singura in oceanul de zapada. Emilia a carei chip nu mai exprima nimic, a carei voce se pierduse in tacere, a carei garderoba nu cuprindea decat cateva boarfe vechi, groase si mancate de molii. Emilia o umbra, Emilia singura pata vestejita de culoare in albul imens, Emilia fara ganduri, fara vorbe, fara priviri furise, fara dorinte, nazuinte, fara comentarii rautacioase la adresa nimanui, fara optimism, pesimism, fara barfe, fara intrigi. Emilia singura in nimic.
Emilia e personajul meu preferat din povestile cu zane, un personaj pe care l-am inventat odata cu povestile cu zane pe care nu le cunoaste nimeni. De ce Emilia? De ce, nu? Orice nume e la fel de potrivit pentru nimic si la fel de neinsemnat si ridicol. Ma contrazic stiu, dar nimicul da dreptate si contrazice in acelasi timp orice regula, orice lege, prin simplul fapt ca nu poti afirma ca exista dar nici ca nu exista.
Emilia e tanara, e frumoasa sau poate nu, nimeni nu stie pentru ca nimeni nu a mai vazut-o de cand a plecat din orasul ei natal sau, mai bine zis, a disparut pentru ca nimeni nu a banuit nimic despre plecarea ei, planuita cu multa grija si minutiozitate. Unii spun ca ar fi din cauza Lui. Un neadevar aberant, intr-adevar il iubise si crezuse ca nu o sa-l poata uita niciodata, ca lumea ei se va sfarsi odata cu despartirea de El. Ei bine s-a inselat amarnic, acum, de fapt si atunci, dupa ce a ascultat de nenumarate ori melodia Rejazz a Reginei Spektor a uitat de el, asa cum si-a uitat si lumea. Traieste intr-o cocioaba paraginita de lemn, in Siberia, intr-o pustietate totala, apasatoare, innabusitoare... Dar nu si pentru ea. Ea s-a obisnuit si chiar a ajuns sa-i placa aceasta supravietuire. Sta ghemuita langa, reproducerea jalnica a unui semineu pe care o are in locuinta. Ii clantanesc dintii si nu isi mai simte degetele. Sute de ace ii inteapta obrajii rosii care incep sa se dezghete. Nimeni nu o vede, nimeni nu ii aduce o cana cu ceai, nimeni nu o intreaba ce mai face? E liniste si e bine. Fara ipocrizie, fara griji pe care ti le faci doar pentru ca da bine. Poate sa isi toarne si singura ceaiul fierbinte din ceainic in ceasca, isi da seama cum se simte si fara sa fie intrebata si nimeni nu ii judeca fiecare fir de par, nimeni nu spune ca rochia asta e din sezonul trecut sau ca geanta e din imitatie de piele si cumparata la reduceri. E liniste, e cald, e singura, e bine.
Si nu se teme… nu se mai teme ca intr-o zi cabana asta mica de lemn se va prabusi peste ea si o va strivi sau ca va lua foc si se va sufoca sau ca ninsoarea atat de puternica o va bloca inauntru si nimeni nu ii va gasi cadavrul desfigurat, asfixiat sau criogenizat. Nu o sperie sa moara singura asa cum nu o sperie nici sa traiasca singura. Nu se teme ca isi va uita mama sau limba pentru ca mama si limba au uitat-o deja. Nu o sperie nici faptul ca in fiecare dimineata trebuie sa plece in cautarea hranei, ca trebuie sa mearga cativa kilometric pana la lac, ca trebuie sa taie gheata mai groasa decat un perete, ca trebuie sa stea cateva ore nemiscata, in frig, in liniste, in singuratate, in alb ca sa isi pescuiasca pranzul, pentru ca deja e de mult trecut de micul de jun.
E fericita, e fericita sa se ghemuiasca singura in patul prea mare, sa se acopere in blanuri groase mirosind a mucigai fara sa fie nimeni langa ea care sa o impinga, sa sforaie sa o ia in brate, caz in care ar trebui sa stea nemiscata ore intregi ca sa nu isi deranjeze colegul de pat. E fericita ca trebuie sa se trezeasca dimineata dar nu ca sa hraneasca pe altcineva. Nu rade, nu zambeste, nu vorbeste dar e fericita, ii place sa se plimbe singura prin nimicul rece si alb, ii place sa stea singura in fata focului care danseaza in semineu, ii place linistea, ii place ca nu trebuie sa isi poarte de grija decat ei si se poate neglija de cate ori vrea, ii place mai mult convietuirea cu frigul, cu zapada decat cu oamenii.
Ii place sa fie singura in nimic decat singura printre oameni.

_____________________________________

"The only difference between me and a madman is that I'm not mad."
"Take me, I am the drug; take me, I am hallucinogenic."


"But captain, to obey - just like that - for obedience's sake... without questioning... That's something only people like you do."
avatar
Mad Hatter
Moderator
Moderator

Mesaje : 7252
Data de inscriere : 09/01/2011
Mood It is better to conquer yourself than to win a thousand battles. Then the victory is yours. It cannot be taken from you, not by angels or by demons, heaven or hell.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Lunatic Asylum la data de Vin Feb 11, 2011 10:46 am

cat de adevarata! imi aduce aminte de filmul Cosmarul Alb. ai talent nu gluma, asta pentru cine stie intr-adevar sa aprecieze:) iar eu cum ador cum scrii....ai avut pe ici pe colo mici scapari de ortografie sau punctuatie, dar nu sunt asa vizibile. important e sa intelegi textul si tema lui....asta chiar mi-a placut mult de tot, preferata mea dupa ce cea cu viata-masca:X

_____________________________________

This hurricane is chasing us all underground.


*My Characters*
avatar
Lunatic Asylum
Founder
Founder

Mesaje : 30662
Data de inscriere : 07/01/2011
Varsta : 29
Mood I always seem to find myself fighting the law of equilibrium, the great leveling force that brings things to the mean and takes the 'cartoonishness' out of life. Perhaps I am doing a very unnatural thing. If Einstein were still alive I would ask him about it.

Vezi profilul utilizatorului http://orasul-intunecat.forumhit.ro/forum

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Mad Hatter la data de Mar Feb 15, 2011 5:35 am

asa pt cei care n'au avut un Valentine's Day prea reusit, ceva mai dramatic, care la prima vedere nu se potriveste cu stilul meu, e dintr'o perioada mai depresiva si nu, nu am suferit din cauza unei despartiri ci din cauza lipsei totale de inspiratie



Portret nereusit


"I do not paint a portrait to look like the subject, rather does the person grow to look like his portrait"
Salvador Dali

Iti mai aduci aminte?
Iti soptesc la urechea-ti insetata versuri de Voltaire schimonosite. Soapte abia perceptibile, abia intelese, reale si totusi atat de efemere, de intangibile si de fragile. Iti soptesc in rime imperfecte, un setiment ce pare sa te-mbete. Sunt un poet distorsionat, ratat, inteles doar de gigasul tau auz, de zambetu-ti firav si translucid.
Dar pleci...
Iti cant plecarea, iti cant ca un patefon obosit versuri de Voltaire pe-acorduri ragusite de Chopin. Iti cant acelasi dor, acelasi gand, acelasi sentiment neodihnit, nemangaiat, neimplinit. Te strig in triluri uniforme. Imi arcuiesc vocea terna, dar ea nu poate atinge nici nota supremei impliniri, nici cea a-mbietoarei deznadejdi.
Si tu... nu vrei sa-ti mai intorci nici pentr-o clipa chipul.
Te caut...
Pe-o muzica fara ritm, dansez tangouri argentiniene fara strop de pasiune, ca un robot ne-ndemanatic. Iti caut chipul si umerii si bratele si pieptul! Vreau sa m-agat cu disperare de gatul tau, sa-mi conduci in piruete ametitoare trupul chinuit de dor, de gand, de sentimentul de abandonare.
Continui...
Imi joc neincetat rolul ratat pe scena incetosata a vietii. Cortinele nu mai cad si-am obosit sa-mi joc durerea, fericirea, uimirea, uitarea si iubirea. Corpu-mi gesticuleaza sacadat, ca o marioneta defecta si replicile-mi parasesc buzele ce-ncearca in zadar sa ramana zavorate de ultima ta sarutare.
Ma tem ca in scenariul vietii mele tu n-ai sa mai apari.
Incerc...
Incerc sa-ti modelez din praf de sulf, cu degetele-mi bandajate, chipul, ochii mari, nasul perfect drept ca in statuile clasice grecesti, buzele pline pe care le ating cu nerabdare, cu sete, cu nesat. Iti mangai fruntea inalta asa cum faceam odata si tu spuneai ca-i sa-mi pastrezi atingerea pentru eternitate.
Dar nu esti tu, e doar un praf nesimtitor de sulf.
Si in final am obosit... am obosit si eu artistul exilat in negura singuratatii.
Pe panza-ngalbenita de dor, de gand, de sentimentul frant, pictez cu sange trupul tau cel gol. Nu seamana cu tine, dar eu nu sunt un portretist desavarsit ci un Dali necunoscut, netalentat. Nu vreau o opera de arta, o Mona Lisa inchisa intr-un cub de sticla ci doar sa iti pictez parul in mii de trandafiri, miscarea lina a degetelor tale lungi, gatul fin, spatele exagerat de drept si coapsele puternice.
Cu ultima-mi picatura de sange otravit, termin acest portret nereusit.

_____________________________________

"The only difference between me and a madman is that I'm not mad."
"Take me, I am the drug; take me, I am hallucinogenic."


"But captain, to obey - just like that - for obedience's sake... without questioning... That's something only people like you do."
avatar
Mad Hatter
Moderator
Moderator

Mesaje : 7252
Data de inscriere : 09/01/2011
Mood It is better to conquer yourself than to win a thousand battles. Then the victory is yours. It cannot be taken from you, not by angels or by demons, heaven or hell.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Lunatic Asylum la data de Mar Feb 15, 2011 8:18 am

imi place cum ai scris/descris, imi place si tema, dar cum eu nu sunt cu Valentine's Day, adica mi se pare total o tampenie, nu sunt in febra lui ca sa spun ca mi se pare dramatica sau prea trista. mie mi se pare destul de ok dupa parerea mea, seamana cu o poezie de-a lui Bacovia :X

_____________________________________

This hurricane is chasing us all underground.


*My Characters*
avatar
Lunatic Asylum
Founder
Founder

Mesaje : 30662
Data de inscriere : 07/01/2011
Varsta : 29
Mood I always seem to find myself fighting the law of equilibrium, the great leveling force that brings things to the mean and takes the 'cartoonishness' out of life. Perhaps I am doing a very unnatural thing. If Einstein were still alive I would ask him about it.

Vezi profilul utilizatorului http://orasul-intunecat.forumhit.ro/forum

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Mad Hatter la data de Mar Mai 03, 2011 10:13 am

a trecut ceva dar m'am reapucat de scris, de fapt nu, am scris asta,a cum ami multe saptamani cand aveam o stare destul de pesimista si am tot finisat'o...


Ratacind printre faruri de masini

-Crezi in povesti?
-Cred!
-Crezi in zane si spiridusi si vrajitoare si troli si elfi si balauri si zmei?
-Cred!
-Crezi in minuni?
-Cred!

Odata…
Odata puteam sa cred…
“Odata” a trecut, s-a pierdut intre blocuri gri, intre deseuri toxice, intre bulgari de noroi…

-Crezi in dorinte?
-Cred!
-Crezi in demnitate si inocenta si onoare si principii?
-Cred!

Odata…
Odata era de admirat sa crezi…
Odata puteai sa iti pastrezi inocenta.
Odata demnitatea, onoarea, principiile erau mai presus de bani, de aur, de petrol, de arme…

-Crezi in dragoste?
-Cred!
-Crezi ca dragostea poate invinge orice?
-Cred!
-Iubesti?
-….
-Iubesti?
-Defineste a iubi.
-Daca am fi morti de foame si tu ai avea doar un colt de paine l-ai imparti cu mine?
-…
-Daca as fi singura ta sursa de hrana m-ai ucide, taia si manca?
-…

Toti eroii se sacrifica pentru cei de langa ei. Toti eroii isi risca viata si salveaza oameni pe care nici macar nu-i cunosc. Toti ne dorim sa fim eroi. Dar in fata unei bucati de mancare de ucidem ca animalele salbatice.


-Crezi in minuni?
-Cred!

Minuni… Speranta… Lumina de la captul tunelului care se pierde printre mii de faruri de masini.

-Crezi pe dracu’! Nu crezi in nimic pentru ca nu ti-a mai ramas nimic in care sa crezi! Nu stii in ce sa crezi, nu mai intelegi. Ai pierdut esenta credintei, ai pierdut esenta ta! Nu mai crezi nici in ploaie, nici in soare, nici in firele de iarba, nici in puritatea unui nou nascut, nici in munti, sageti atintite spre cer, nici in mari si oceane. Nu mai crezi in lume pentru ca nu mai crezi in tine si nu mai crezi in tine pentru ca nu mai poti sa crezi in lume.
-Nu cred…
Nu cred de asta nu vad, nu aud, nu simt, nu adulmec si nu vad, nu aud, nu simt, nu adulmec de asta nu cred. Nu traiesc, doar supravietuiesc. M-am pierdut in mediocritate, m-am inecat in prostie si indifernta, m-am drogat cu promisiuni fantasmagorice. M-am ratacit printre faruri de masini…
Si luna… si luna ne priveste… Priveste cu regret lumea putrezita, printre gratii de nori. Sau poate noi privim luna printre gratii… Dar noi nu o privim deloc, o ignoram ca si cum nu ne-ar fi vegheat intreaga existenta de gandaci umani care misuna printr-o baltoaca imputita.

Si vreau! Vreau sa stau in ploaie, vreau ca ea sa curete noroiul asta de ipocrizie si falsite. Vreau sa ma tavalesc prin iarba, sa ma acopar cu naturalete, cu puritate. Vreau sa ma inec in mare, in libertate si vreau sa ma ratacesc intre piscuri ascutite de munti care sa ma intepe cu demnitate si curaj! Vreau sa ma uit la luna direct in fata fara sa-mi aplec capul in fata privirii ei neiertatoare.
Vreau sa vad!
Vreau sa aud!
Vreau sa adulmec!
vreau sa simt!
Vreau sa cred!
Vreau sa iubesc!
Vreau sa traiesc!


Ultima editare efectuata de catre Mad Hatter in Sam Aug 20, 2011 3:29 am, editata de 1 ori

_____________________________________

"The only difference between me and a madman is that I'm not mad."
"Take me, I am the drug; take me, I am hallucinogenic."


"But captain, to obey - just like that - for obedience's sake... without questioning... That's something only people like you do."
avatar
Mad Hatter
Moderator
Moderator

Mesaje : 7252
Data de inscriere : 09/01/2011
Mood It is better to conquer yourself than to win a thousand battles. Then the victory is yours. It cannot be taken from you, not by angels or by demons, heaven or hell.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Rogue. la data de Mar Mai 03, 2011 7:16 pm

asta cu credinta chiar mi-a placut <3 si ma regasesc in unele chestii :-? felicitari ^_^ keep writing ! <3

_____________________________________


she is Katherine.
she loves to play games.
and she is sooo seductive.
avatar
Rogue.
Admin
Admin

Mesaje : 20857
Data de inscriere : 08/01/2011
Varsta : 23
Mood iritata in general. plina de energie tot timpul !

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Ultimate Wulf la data de Vin Sept 09, 2011 7:27 am

scrii frumos, îmi place. :-? direct şi la obiect, de fiecare dată ceva nou care să mă atragă pentru a continua să citesc. aştept lucrări...

_____________________________________

“You're only given a little spark of madness. You mustn't lose it.”



'Hell, they say, is paved with good intentions'

avatar
Ultimate Wulf

Mesaje : 2748
Data de inscriere : 17/08/2011
Varsta : 24
Mood brilliant!

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Mad Hatter la data de Mar Oct 11, 2011 6:21 am

ms fetele, cum nu am mai scris de muuult, mai am blocaje de inspiratie, proza asta s'ar putea sa para putin ruginita dar totusi.... astept pareri, critici inclusiv.



Porţelanuri

Alb, fin, delicat, preţios, fragil…

Tălpile mele albe lasă urme de ecouri răguşite pe marmura rece. Mă opresc si liniştea mă acoperă ca o pânza subţire. Mă simt in siguranţă în întuneric, în mijlocul tăcerii efemere.

Râdeam împreuna, alergam împreuna, ne contraziceam şi ne aprobam. Era frumos, era cald şi era bine. Îmi cunoşteai privirea şi eu îţi cunoşteam zâmbetul. Ne topeam in apusurile târzii, violacee. Ne rostogoleam prin iarba fragedă până când rochia mea din dantela albă devenea verde. Îţi strecurai degetele lungi prin părul meu şi adunai cu grijă fiecare fărâmă de pământ. Chicoteam şi eram fericită.
Pielea mea tremura extaziată când bulgări calzi de lumina se rostogoleau pe ea. Îmi desfăceam cordonul rochiei şi faldurile i se răsfirau în piruete armonioase. Soarele îmi făcea trupul să vibreze şi sângele îmi trepida prin vene. În momentele acelea eram cea mai pură si clară reprezentare a vieţii.
Mă furişam prin labirinturi de trandafiri sălbatici. Îmi agăţam mătasea rochiei, îmi încâlceam părul şi îmi zgâriam braţele. Priveam picăturile carmin de sânge pe care le adunam apoi cu vârful degetului şi le savuram în taină.
M-am întrebat de multe ori dacă te iubesc. Nu te iubeam.
M-am întrebat tot de atâtea ori dacă mă iubeşti. Nu mă iubeai, dar te inspiram, îţi dădeam viaţă din viaţa mea, îţi dădeam căldură din căldura mea, îţi dădeam speranţă din speranţa mea şi mai presus de toate îţi dădeam libertate prin fiinţa mea.

Priveam porţelanurile din sala cu oglinzi a conacului tău. Mă fascinau. Erau la fel de înalte ca mine, la fel de tinere, cu câteva primăveri în plus sau în minus. Expresiile lor de o naturaleţe tragică mă impresionau profund. Le invidiam frumuseţea albă împietrită în timp dar le compătimeam pentru lipsa de sânge clocotit. Le studiam zile întregi figurile, fiecare trăsătură, fiecare cută fină de sub ochi, fiecare încreţitură dintre sprâncene, fiecare zâmbet melancolic de porţelan îmbătrânit. Mă invitai deseori la tine, era o invitaţie politicoasă dar neconvenţională, pe care fusesem educată să nu o accept niciodată. Bineînţeles că nu puteam să te refuz sau mai bine spus nu-mi puteam refuza plăcerea nedefinita de a fi printre trupurile zvelte, reci şi lipsite de viaţă din porţelan. Îmi petreceam ore schiţând cu cioturi de cărbune pe hârtie cu parfum de vechi, siluetele lor împotmolite in timp
Până când… am devenit ca ele, un porţelan cu suflare îngheţată. Am ajuns doar un alt experiment al tău. Era seara, era toamna, eram cu tine printre priviri vulgare de oglinzi şi ai hotărât ca vrei sa îţi îmbogăţeşti colecţia cu încă un porţelan. Erai nebun dar si eu eram, în locul tău, ţi-aş fi injectat la rândul meu serul ce te-ar fi purtat fragil prin eternitate. Şi totuşi nu eu ti-am coperit acoperit tumultul de viaţă cu o piele casabilă.
Îmi era o teamă enormă, inexplicabila de moarte şi acum pendulam pe un fir translucid de păianjen deasupra ei. Mi-ai spus că dacă aş fi încercat să merg m-aş fi spart, dacă aş fi încercat sa mă mişc m-aş fi spart, dacă aş fi încercat să strig, m-aş fi spart. Dacă aş fi încercat să evadez, m-aş fi spart.
Te-am ascultat. Nu m-am mişcat, nu am strigat şi nu m-am spart. Nici măcar nu am clipit. Ochii mei, odată verzi, plini de sclipiri furişe, acum din porţelan lipsit de culoare, lipsit de viaţă nu mai simţeau nevoia să fie acoperiţi regulat de pleoape. De fapt nu simţeam nimic, pielea mea care nu mai era piele nu răspundea niciunui stimul exterior. Tot ce simţeam venea din mine. Uneori, in ceasuri întârziate ale nopţii, auzeam bătăi rătăcite de inima. Nu ştiam dacă erau sau nu ale mele.
Vedeam si auzeam totul. Într-o zi, ai adus o alta domnişoară, de data asta blonda şi mult mai elegantă decât mine. Mi s-a părut o snoabă şi aş fi vrut să-ţi spun, dar m-aş fi spart. Aroganţa mea de porţelan preţios nu o vroia pe domnişoara blondă alături. Am vrut să te opresc, am vrut o avertizez, nu pentru ea ci pentru mine pentru că îmi displăcea ideea de a împărţi nopţile, bătăile de inima sau reflecţia din oglinda cu ea, dar m-aş fi spart…
Când ai transformat-o în porţelan am acceptat-o.
Convieţuiam, învăţasem şi eu si ea la fel ca toate celelalte bibelouri să împărţim sala cu oglinzi. În imobilitatea noastră trăiam bine. M-am împăcat cu soarta mea şi am ajuns la concluzia că a fi dintr-un material atât de fragil ca porţelanul nu mai e un blestem ci o minune. Nu aveam nevoie de nimic şi nimeni nu mă putea deranja. Timpul trecea pe lângă mine ca un biet călător zărit odată într-o gară oarecare. Nu eram libera dar eram nemuritoare. Eram deasupra umanităţii, îmi depăşisem condiţia de om, care într-o zi, mai devreme sau mai târziu. putrezeşte şi se descompune. Eu eram veşnică şi preţul nu era decât imobilitatea totala.
Şi totuşi…Mi s-a făcut dor. Mi s-a făcut dor de parfumuri delicate, diafane, de arome puternice, gusturi înţepătoare. Mi s-a făcut un dor nebun de soare, doream cu ardoare ca stropii de căldură să se prelingă din nou pe pielea mea cea vie. Doream iarbă in păr şi zgârieturi pe braţe. Îmi era dor şi-mi era teama pentru că dorul m-ar fi spart. Îmi era dor şi spiritul mi se frângea în spatele carcasei aceleia de porţelan. Mi-am reprimat dorinţele o zi, doua, săptămână, o luna, la naiba, nici nu mai ştiu cât timp! Şi esenţa care mă făcea om curgea fărâme prin mine.

Mi-e dor…


Fac încă un pas. Sunt deja în mijlocul sălii şi sunt întreagă. Nu am de ce sa mă grăbesc, tu nu te trezeşti decât la ora opt şi mai durează cel puţin o jumătate de ceas până îţi bei cafeaua. Nu poţi sa mă opreşti. Mai e puţin până la răsărit şi doar câţiva metri până la uşă. Am numărat orele şi paşii. Încă puţin… Ridic piciorul cu o mişcare înţepenită dar mă opresc precaută. Nu-mi pot permite să mă sparg înainte de a ajunge afară. Încă un pas, doi, trei, patru… Încetez să ii mai număr. Sunt în faţa uşii şi afară, în lumina soarelui niciunul dintre paşii mei nu va mai exista. Privesc în spate, spre voi, prietenele, nu, nu prietenele, nu am fost niciodată prietene pentru ca eu nu v-am ales pe voi aşa cum, nici voi pe mine.
- Colege, adio, m-am plictisit de veşnicie, păşesc acum spre lumină… şoapta mea era neîndemânatică de parcă abia începeam să vorbesc şi, de fapt, era prima dată când vorbeam din trupul meu de porţelan.
Eram hotărâtă să ofer ofranda unei clipe de lumină întreaga eternitate. Vroiam sa fiu primul tău porţelan care merge, care vorbeşte, care te trădează şi îţi anulează orice regulă.
Împing cu vârful degetelor, uşa mare se deschide scârţâind şi palma mi se transformă-n praf anost de porţelan. Am creat doar o nişă, cât pentru o singură persoană, destul cât să evadez numai eu. Lumina mă orbeşte, e ireala, o uitasem. Calc hotărât, cu încăpăţânare, ca şi cum nimic în jurul meu nu ar mai fi existat. Talpa mea atinge piatra prăfuită. Mă sparg... Trupul meu strălucind în soare se transformă în sute de cioburi impersonale… Sunt spartă dar sunt libera.

Fineţe, delicateţe, preţiozitate, fragilitate, perfecţiune efemera de porţelan.

_____________________________________

"The only difference between me and a madman is that I'm not mad."
"Take me, I am the drug; take me, I am hallucinogenic."


"But captain, to obey - just like that - for obedience's sake... without questioning... That's something only people like you do."
avatar
Mad Hatter
Moderator
Moderator

Mesaje : 7252
Data de inscriere : 09/01/2011
Mood It is better to conquer yourself than to win a thousand battles. Then the victory is yours. It cannot be taken from you, not by angels or by demons, heaven or hell.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Pequax la data de Vin Noi 11, 2011 12:11 pm

Mhm, este foarte draguta. <3 Adica mie imi place la nebunie ideea, felul în care-ai scris şi toate cele. De fapt, îţi ador stilul. <3 Oh, şi cred că am văzut pe undeva vreo greşeală, deşi nu sunt sigură :-?? Anw. Sper să vii mai repede cu ceva nou! ^^ Spor

_____________________________________

” E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează. ”




Un om inteligent se imbata ori de cate ori este obligat sa-si petreaca timpul alaturi de prosti.
avatar
Pequax

Mesaje : 67
Data de inscriere : 15/10/2011
Varsta : 26
Mood without.

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: De toate adunate

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum